„Oglinda spartă într-o cameră goală”
O cameră slab luminată. Pe unul dintre pereți, o oglindă mare, spartă, reflectă distorsionat chipul unei persoane care stă în mijlocul camerei. În jurul ei sunt cioburi împrăștiate, dar ea încearcă să le adune cu mâinile goale, rănindu-se. De fiecare dată când adună un ciob, își spune: „Dacă nu eram eu… oglinda n-ar fi căzut.”
Pe podea, se zărește o umbră difuză a altcuiva — o prezență care a fost acolo, poate încă este, dar nu mai e clar dacă ajută sau doar privește. Pe peretele opus, e scris cu litere tremurate: „Poate e vina mea.” În colțul camerei, o ușă întredeschisă — spre lumină, dar persoana nu o observă. E prea preocupată să repare ceva ce nu mai poate fi întregit cu sacrificiul propriu.
În orice relație apropiată – fie de cuplu, prietenie sau familie – apare, inevitabil, și sentimentul de vinovăție. Este o emoție umană firească, care ne ajută să ne corectăm comportamentele și să păstrăm legături bazate pe respect și grijă. Însă, atunci când vinovăția devine excesivă, constantă sau manipulată, ea poate afecta profund echilibrul emoțional și dinamica relației.
Persoanele care se simt adesea vinovate într-o relație trăiesc cu teama de a greși, de a răni sau de a pierde afecțiunea celuilalt. Uneori, această vinovăție vine din propria istorie de viață – o copilărie în care li s-a transmis că sunt „prea sensibili”, „prea dificili” sau „niciodată suficient de buni”. Alteori, este întreținută în prezent de un partener care critică frecvent, minimalizează emoțiile sau transferă asupra celuilalt responsabilitatea pentru problemele din relație.
Vinovăția constantă poate duce la:
• Renunțarea la propriile nevoi, din dorința de a nu deranja sau supăra;
• Tăcere și reprimare emoțională, pentru a evita conflictele;
• Dependență emoțională, în speranța că prin „a fi bun” se va primi afecțiune;
• Autoînvinovățire excesivă, chiar și pentru greșeli minore sau pentru lucruri care nu țin de controlul propriu.
Este important să facem diferența între vinovăția sănătoasă, care duce la reparație și apropiere, și vina toxică, care slăbește stima de sine și creează dezechilibru în relație. O relație sănătoasă se bazează pe comunicare autentică, asumare reciprocă și respect față de limitele și trăirile celuilalt.
Dacă te simți adesea vinovat(ă) într-o relație, merită să te întrebi:
Ce parte din această vină îmi aparține cu adevărat?
Cine îmi spune că sunt de vină?
Ce simt și ce am nevoie, dincolo de acest sentiment?
În cadrul cabinetului, explorăm aceste dinamici relaționale cu blândețe și în siguranță. Sentimentul de vinovăție ascunde adesea nevoia de acceptare, iubire și validare. Împreună, putem înțelege de unde vine această povară emoțională și cum poate fi transformată într-un spațiu de reconectare cu sinele.
Psihoterapeut Ramona Stancu 