Timpul

Timpul este unul dintre cele mai necunoscute lucruri dintre toate lucrurile pe care nu le știm”. 

Aristotel

Timpul este acea unitate pe care o măsurăm cu ajutorul unui ceas și care ne permite să ne dăm seama de durata evenimentelor, de ordinea în care ele se produc, fiind un concept fără de care nu ne putem realiza, în mod normal, activitățile zilnice. Timpul este o enigmă. 

             Isaac Newton este unul dintre cei care susține că timpul este parte a structurii fundamentale a universului, un mediu prin raportare la care noi măsurăm și înțelegem desfășurarea evenimentelor, fiind un fel de „supă” care influențează tot ce se petrece în Univers. O viziune relevantă este cea a lui Einstein, care contrazice teoria lui Newton. Einstein ne oferă o nouă percepție asupra Universului, susținând că timpul este relativ și este experimentat diferit de fiecare. Acesta susține că trecerea timpului și modul în care noi îl măsurăm depinde de cum călătorim în spațiu. Timpul trece mai lent, potrivit teoriei sale,   pentru obiectele în mișcare comparativ cu modul în care trece pentru observatorul staționar. El trece mai lent și dacă te afli lângă o masă gravitațională, precum Terra sau o altă planetă. Acest lucru ne arată că timpul e relativ.

Timpul măsurat de ceasurile atomice nu este la fel de relevant ca cel măsurat de ritmul nostru intern sau de acumularea amintirilor, din perspectivă psihologică sau biologică.  Timpul este maleabil și trece diferit în funcție de jobul pe care il avem, în funcție de modul în care experimentăm lucrurile. Când facem ceva care ne place, timpul pare să o ia la fugă, iar când suntem foarte stresați și îngrijorați, se mișcă tot mai încet. Putem preciza aici, acele momente critice, atunci când te afli într-un pericol imens (ești pe cale de a fi lovit de o mașină) , când timpul se oprește în loc și îți dă voie să acționezi pentru a te feri. Un alt exemplu ar putea fi o persoană care are un atac de panică sau o durere imensă. Îți poate preciza, foarte sigur, că acele clipe, ce nu durează mai mult de 10 maxim 15 minute, par o veșnicie. Dacă lucrurile ar fi atât de simple, ar fi bine, ele sunt, însă, ceva mai complicate.

În copilărie, vacanţa de vară părea că durează o veşnicie, iar perioada până la Crăciun o eternitate. Lucrurile par să se petreacă invers, pe măsură ce înaintăm în vârstă, până când zilele încep să se simtă ca secundele.

               Această accelerare a trecerii timpului nu are neapărat legătură cu responsabilitățile și grijile vieții de adult. Perceperea trecerii rapide a timpului este, de fapt, cea care ne face să ne percepem viețile ca fiind aglomerate și agitate. Viteza timpului pare a fi determinată, în mare măsură, și de cât de multe informații absorb și procesează mințile noastre – cu cât există mai multe informații, cu atât timpul este mai lent.

               În anul 1960, psihologul Robert Ornstein a verificat această conexiune. Printr-o  serie de experimente, Ornstein a pus voluntarii să asculte casete cu diverse tipuri de informații sonore, cum ar fi sunete simple de clic și zgomote casnice. El le-a cerut apoi să estimeze cât timp au ascultat caseta și au descoperit că atunci când există mai multe informații pe casetă (de exemplu, atunci când existau dublul numărului de zgomote de clic), voluntarii au estimat perioada de timp ca fiind mai lungă. El a descoperit că acest lucru se aplică și complexității informațiilor. Când li s-a cerut să examineze diferite desene și picturi, participanții cu cele mai complexe imagini au estimat perioada de timp ca fiind mai lungă.*

               Pentru omul contemporan timpul este un bun de valoare, poate cel mai prețios lucru pentru cei mai mulți dintre noi și nu este deloc de neglijat, modul în care îl folosim. Poate ca și voi faceți parte din categoria celor care se împovărează mult prea mult în comparație cu ceea pot face și aceasta din simplul motiv că nu stiți sau nu puteți să spuneți ”nu”. Evident că nu este ușor să refuzi pe cineva, întrucât refuzul poate fi interpretat ca o agresivitate și mulți oameni se indispun în clipa în care sunt refuzați, dar cine spune că ”trebuie să ne iubească” toată lumea?.

               Criza de timp poate duce, în timp, la o stare evidentă de stres. Există persoane streste, care se năpustesc, precum dependenții, să-și umple timpul cu tot felul de îndeletniciri. Refugiul în muncă sau într-o altă preocupare, înseamnă, mai mereu, fuga de vidul propriu interior sau de plictiseală. Într-adevăr, un stil de viață trepidant, poate duce, uneori, la îndepărtarea singurătății sau la alungarea gândurilor supărătoare, dar, pe termen lung, este bine să aveți în vedere, necesitatea de a vă rezerva și timp DOAR pentru voi, un timp care să fie DOAR AL VOSTRU. Doar în felul acesta veți reuși să puneți capăt stărilor stresante și să nu mai fiți copleșiți de conflicte abisale. Gândiți-vă că, perfecționismul este un mare devorator de timp. Învățați să delegați sarcini, găsiți clipe de liniște necesare și întocmiți o diagramă cu termene. Descoperiți care sunt lucrurile cu adevărat importante și care ar putea fi acelea pe care le-ați putea amâna sau, chiar la care ați putea renunța.

Categorii Fără categorie
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close