Ramona Stancu

Educația sexuală și pornografia

Ca mai toată lumea, am citit și eu tot felul de cărți de parenting, mai ales după ce am avut copilul. Creșterea copilului este ca un joc de noroc: nu poți ști dinainte ce drum va avea, bun sau greșit, în viață. Cărțile de parenting te pot face să înțelegi și să recunoști diversele puncte de cotitură din dezvoltarea și creșterea copiilor. Părinții mei se îngrijorau pentru că mă uitam prea mult la televizor. Părinții din prezent se îngrijorează, trăind în era tehnologiei digitale, de rătăcirile copiilor în spațiul virtual. Lumea în care trăiesc copiii noștri este foarte diferită de lumea în care am trăit noi, iar noi, ca părinți, ar fi bine să știm să-i îndrumăm și să transformăm internetul în tot felul de practici și deprinderi pozitive. Dar, cum ar fi indicat să reacționăm în clipa în care aflăm că al nostru copil se uită la site-uri deocheate? În primul rând, să vorbim puțin despre educația sexuală a copiilor, pentru că, pe asta se bazează cam totul, dacă vrem să avem răspunsuri la întrebarea de mai sus. Educația sexuală ar fi bine să înceapă, în familie, de la cele mai fragede vârste, dinaintea vârstei de 2 ani, copiii având instincte sexuale încă de când sunt bebeluși. Realitatea este că puțini oameni versus părinți acceptă ideea că și nevoia sexuală este o nevoie fiziologică ca oricare alta. Procesul de educație sexuală este un proces etapizat, și, începând cu vârsta de 18 luni este bine să informăm copilul privind protecția zonelor intime, prin tehnici adaptate vârstei. Din păcate, cea mai mare parte a abuzurilor sexuale se întâmplă în perioada de preșcolaritate. Și, pentru că, cei mai mulți copii trăiesc pubertatea foarte devreme, încă de la 8, 9 sau 10 ani, și pentru că, odată cu hormonii vin și ideile, curiozitățile, este foarte important să verificăm și să fim la curent cu ceea ce vizionează copiii noștri pe internet. Este bine să le vorbim, mai târziu, de atitudini responsabile față de corpul lor, să le vorbim despre ce înseamnă alegeri și responsabilitate, despre nevoile emoționale si despre atașament, despre atracție, despre refuzuri, despre partea de plăcere din sex dar și despre protecție. (Pre)adolescenții pun foarte multe întrebări, pe internet, despre menstruație, poluție sau homosexualitate, pentru a-și înțelege mai bine trupurile și sexualitatea. Aceste „conversații” pe internet despre sex și sexualitate nu sunt neaparat rele, dar pot duce, în timp, la site-uri pornografice, de pedofilie, sex violent și imagini care dezumanizează femeia si bărbatul, până la dependența de pornografie. De aceea recomand să luați copiii, chiar din stadiul în care se află (oricare ar fi acela) și să-i convingeți să discute cu dumneavoastră. Copiii, ar fi bine, să vă cunoască gândurile și părerile și să știe că sunteți deschiși la vederile lor. Nu îi pedepsiți prima oară când îi gasiți pe un site neadecvat. Nu îi umiliți, se vor închide în ei și nu veți mai avea dialog cu ei niciodată. Ar fi bine să-i încurajați să-și exprime părerea în legatură cu tot ceea ce înseamnă sex, sex pe internet și site-uri pornografice. Chiar dacă nu veți fi de acord cu ei, încercați să dialogați și să le oferiți înțelegere și educație. Deși se vor simți foarte stingheriți, în mod sigur vor avea o mulțime de întrebări să vă pună. Încercați să abordați subiectul cu calm, să vă simtă ca sunteți deschiși dialogului, pentru a menține comunicarea pe termen lung, în așa fel încât să vă înțeleagă opiniile și valorile, să înțeleagă care parte din identitatea părinților se dorește a fi asimilată și care parte/părți vor fi schimbate. Nu îi confiscați telefonul/tableta/PC-ul, stabiliți reguli, de comun acord. Întocmiți un acord de familie, un plan care să cuprindă 5 elemente de bază: când, unde, ce, cine, și ce se întâmplă dacă…Stabiliți obiectivele prioritare și realiste, recompensele să fie pe termen scurt și așteptările concrete. Ar fi de dorit să petreceți timp cu ei și pentru a ajunge la un acord privind instrucțiunile de utilizare a tehnologiei. Curiozitatea copiilor este foarte mare și crește cu atât mai mult cu cât noi, ca părinți, ne prefacem ca nu există nici sex, nici pornografie. Conform studiilor, 1 din 10 utilizatori de site-uri pornografice are vârsta mai mică de 10 ani. Și atunci? Restricționarea accesului și controlul parental rămân o soluție temporară de rezolvare a problemei, contactul copiilor cu pornografia este inevitabil. Discuțiile privind educația sexuală în școală sunt controversate. Nu toți copiii ajung la același nivel de maturitate în același timp iar criticii vehemenți spun chiar că orele de educație sexuală pot chiar să imbie copiii să imite toate acele lucruri pe care le aud sau le văd. Dar, oare, nu același lucru se poate întâmpla și dacă ajung pe site-uri de pornografie? Ce alegem atunci? Evident că, din punctul meu de vedere, alegem ca noi, părinții, educatorii, profesorii, să le fim deschizători de minți și drumuri, chiar dacă noi am crescut și am fost educați în altfel de vremuri, în vremurile de unde am preluat și această teamă proverbială de a vorbi despre sex. Iar această educație sexuală nu constă doar în a le explica copiilor ce înseamnă aparatul de reproducere din punct de vedere anatomic. Educația sexuală cuprinde mult mai multe ramuri ale vieții sexuale și dacă o vom trata cu multă responsabilitate, fără frici și fobii, și dacă vom pune accentul pe repere morale sănătoase și pe stăpânirea de sine, vom ridica adulți sănătoși. Evident că vom aduce în discuție și pornografia, ca pe o absolută denaturare a realității, ca pe o deformare a conținutului uman al sexualității ce contribuie la sporirea confuziei a tot ce înseamnă plăcere și relație sexuală. Accesul la pornografie predispune la adoptarea unui comportament sexual riscant și de aceea copiii trebuie să respingă singuri ideea de a urmări materiale pornografice. Ei trebuie să afle că, în pornografie, totul, dar absolut totul, este o minciună, începând de la felul în care arată actorii și terminând cu felul în care fac sex. Totul este ireal. Într-o relație reală sănătoasă totul este bazat pe egalitate, onestitate, respect și dragoste. În pornografie, interacțiunea este bazată pe lipsa totală de respect, pe abuz, pe violență și o totală detașare emoțională. Conform unui sondaj din ce în ce mai multe fete sunt atrase de pornografie. Ele descoperă pornografia în jurul vârstei de 13, 14 ani. Curiozitatea inițială a (pre)adolescentelor este să se imagineze pe ele în rolul femeii dorite iar mai apoi, în viața reală, să facă ce fac acele actrițe în filmele pornografice, iar dacă nu reușesc să facă asta în viața reală, devin extrem de anxioase . Dar, oare, dacă ar ști că realitatea din spatele camerelor de filmat este cu totul alta, că este o realitate plină de violență, de droguri și de trafic de ființe umane, dacă ar ști că actorii sunt amenințați constant și abuzați emoțional și verbal pentru a-i forța să facă lucruri pe care ei nu și le doresc, dacă ar ști că femeia este văzută ca un obiect și nicidecum ca o ființă umană, că acea „fericire„ afișată este forțată, că, de fapt, actrițele suferă foarte tare și că majoritatea sunt abuzate și fizic și sexual, dacă ar ști toate astea, oare, (pre)adolescentele și-ar schimba părerea? Industria pornografica lucrează doar pentru a-și menține o imagine strălucitoare, fără a ține cont de nevoile fizice sau emoționale ale actorilor. În final, aș dori să vă readuc în memorie că, înainte de toate, noi, părinții, avem nevoie să trecem peste propriile prejudecăți, să ne facem singuri educație sexuală (acolo unde este cazul) ca să putem repara ce nu s-a făcut la timpul lui, dacă ne dorim să avem copii sănătoși. Pentru că, de întâmplat, oricum se va întâmpla, copiii noștri vor folosi internetul, dar este foarte important: CÂND și CUM.
Avatarul lui Necunoscut

Publicat de Ramona Stancu

Având formarea de bază în psihoterapie cognitiv-comportamentală si hipnoză dar și master în psihodiagnoză cognitivă și consiliere psihologică, sunt specializată psihoterapie individuală (adolescenți și adulți), în consilierea pacientului oncologic și a aparținătorilor acestuia, în evaluări clinice și psihodiagnostice. Lucrez cu oameni care doresc să fie auziți și ascultați, intr-un mediu sigur, un mediu în care nu se simt judecați, un mediu plin de înțelegere și căldură sufletească. Lucrez cu oameni care iși doresc să iși regăsească puterea interioară, care doresc să invețe să comunice eficient, care doresc să iși mențină o stimă de sine ridicată, care doresc să învețe să negocieze într-o relație de cuplu/familie. Scopul meu este ca oamenii să învețe să iși exprime emoțiile, nevoile, sentimentele, să râdă sau să plângă, fără a se simți judecați.

Categorii Fără categorie
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close